Care crezi că e primul pas spre schimbare?
Probabil te gândești la ceva ce are legătură cu acțiunea, însă primul pas spre schimbare începe cu o decizie.
E vorba despre refuzul de a rămâne în același loc. În momentul în care spui:
"De acum încolo nu mai accept asta"
În acel moment aprinzi scânteia care pune în mișcare tot ce urmează. Progresul nu începe cu mișcarea și acțiunea - ci cu mentalitatea.
Decizia ta e punctul zero. De acolo începi orice. Fiecare realizare mare în viață începe cu decizia de a părăsi zona de confort și de a păși în zona de posibilități infinite.
Dacă nu începi să iei decizii pentru tine și viața ta, fii sigur/ă că vor apărea alți oameni în viața ta care vor decide pentru tine.
În 5 ani, ori ești plătit/ă pentru deciziile pe care le-ai luat acum, ori plătești pentru deciziile pe care le-ai luat acum. Indiferent ce decizi .. ai de câștigat, pentru că ori plătești o lecție care te învață cum și ce să nu mai faci pe viitor ori ești plătit pentru că faci ce trebuie (ca urmare a faptului că știi ce să nu mai faci).
Indecizia e ca o închisoare
Avem momente când suntem blocați, ca și cum viața ne-ar fi dat niște instrucțiuni pe care nu le-am ales. Că e vorba de o carieră care îți limitează creșterea, că e vorba de relații toxice disfuncționale sau că e vorba de obiceiuri care îți sabotează creșterea .. practic asculți aceleași tonuri apoi speri ca într-o bună zi o să se schimbe melodia - fără să faci nimic.
Prea mulți oameni vor să ajungă undeva departe însă nu sunt dispuși să facă alegerile necesare și să-și asume ceea ce au ales.
Crezi că n-ai ce pierde când nu iei nici o decizie?
Ba pierzi.
Pierzi momentul, elanul, încrederea și capacitatea de a te uita la tine în oglindă cu mândrie.
Indecizia e ca o închisoare, rămâi în același loc pentru că te ferești de deciziile importante și ajungi plictisit, frustrat și invidios pe ceilalți care au avut curajul să decidă și să pășească în necunoscut.
Invidia pe care o ai față de ceilalți e justificată, atâta timp cât vrei să rămâi în același loc (adică undeva sub cei pe care îi invidiezi).
Invidia îți aduce aminte cât ești tu de neputincios. Îți e ciudă că ceilalți au putut și au făcut pasul greu, iar tu nu.
"Bine bine Remus, dar chiar n-am posibilitatea și oportunitatea de a face o schimbare."
Problema nu e lipsa de oportunități, ci lipsa deciziei de ieși din tiparul obișnuit și a face lucrurile diferit. Dacă nu lucrezi în liniște, să-ți dezvolți ceva al tău și să te pregătești din timp .. pot să treacă oportunitățile pe lângă tine ca n-o să le vezi.
În primul rând nu ai pregătirea necesară să identifici o oportunitate și în al doilea rând nu ești capabil să o fructifici.
Tot aștepți să vină oportunitatea și îți spui că apoi o să te pregătești.. sper că ți-ai dat seama până acum că nu așa funcționează viața.
Paralizia analizei
Poți fi sigur că ești în paralizia analizei atunci când:
- stai în fața unei decizii și nu poți acționa
- gândești prea mult și acele gânduri îți consumă energia
- cântărești toate opțiunile și le întorci pe toate părțile
- cauți alte variante în loc să te decizi pe una existentă și apoi să acționezi.
De unde vine această paralizie?
Din frică, anxietate și perfecționism.
Știu că e greu să iei o decizie.. te gândești ca nu cumva să iei o una proastă.
Exact tipul ăsta de gândire te bagă în freeze. Creierul nostru ar vrea să ia decizia corectă de fiecare dată, chiar și atunci când nu există o soluție perfectă.
Dacă simți că trebuie să faci lucrurile perfect la muncă, acasă și în relație - cel mai probabil orice decizie majoră te bagă în această paralizie.
La fel eram și eu.
De fiecare dată când mi se dădea o responsabilitate simțeam că e necesar să fac munca perfect, să las o impresie bună.
Țin minte că voiam la un moment dat să organizez o masă în oraș. Era necesar să fac o rezervare la un restaurant.
A intervenit mintea și a început să ruleze următoarele:
- "stai că x e vegan"
- "e prea departe restaurantul ăsta de y"
- "acolo nu-mi place mie de chelner"
Faptul că deja începeam să mă gândesc la fel și fel de variabile și că fără să-mi dau seama voiam să îi mulțumesc pe toți deodată .. mă băga în indecizie și mă blocam.
O sarcină simplă care ar fi trebuit să-mi ia 5 minute, mi-a luat 2 zile și mi-a consumat mult mai multă energie decât ar fi fost necesar.
Atunci când petreci prea mult timp îngrijorându-te dacă iei decizia bună, pune-ți un termen limită pentru a lua decizia finală, înjumătățește-ți opțiunile pe care le ai cât mai repede. Înțelege că orice decizie iei e mai bună decât una pe care nu o iei.
Începe să iei decizii rapid.
Să fii impulsiv nu e ÎNTOTDEAUNA un lucru rău. Dacă te bâzâie des paralizia analizei, fă-ți o practică din a lua decizii mici, rapide. Fă asta când vine vorba de haine, ce și unde mănânci, drumul până la sală/lucru, etc.
Oportunități de creștere
În ceea ce mă privește pe mine, am decis să văd toate deciziile ca fiind oportunități de creștere, nu amenințări.
Viața nu e despre a face lucrurile perfect, ci despre a rămâne în mișcare, a învăța și a crește cu fiecare decizie pe care o iei.
Când decizi, ești în control. Când ești în control, îți poți crea o viață care îți reflectă valorile și curajul.
Vreau să te inspir să iei decizii puternice, de neclintit - de a lăsa în urmă tot ceea ce nu-ți mai servește. Fă asta într-un mod asumat, indiferent care e rezultatul acestor decizii. Dacă eu am putut, 100% și tu poți.
N-ai nimic de pierdut de fapt.
Realizează că nu există nici o decizie proastă. Singura decizie proastă e să nu iei nici o decizie și să rămai în același loc care îți generează o stare proastă.
Vreau să te ajut să-ți alegi o nouă destinație în viață și să acționezi chiar și atunci când calea din față e neclară. Iar acest mod de a comunica cu tine facilitează asta.
Sunt convins că chiar poți să-ți schimbi viața, să ajungi unde îți dorești și să te bucuri de oportunitățile pe care ți le pune viața în față.
Invidia e de energie joasă, nu te ajută și nici n-ai nevoie de ea. Inspirația e exact opusul, are o energie înaltă și te scoate din ciclul negativ. Transformă invidia în inspirație.
Tu alegi direcția. Atunci când iei acea decizie importantă și puternică, îți iei avânt.
Acel avânt îți aduce oportunități noi, claritate și transformare. În loc să te simți neajutorat, începi să simți speranță, beneficiezi de entuziasm și simți că trăiești din nou.
Nu există alegere proastă. Fiecare alegere are și părți bune și mai puțin bune .. pe care nu ai cum să le vezi chiar când te afli în prag. Înveți tot timpul din alegerile pe care le faci.
Ești căpitanul propriului tău vas, iar vasul e viața ta. Când tu decizi încotro te îndrepți o să te umpli de energie și îți crește și puterea de control de a mânui
Capacitatea de a lua decizii grele nu e doar o abilitate în sine, ci e fundația unei vieți pe care ești mândru să o numești: viața ta.
Clar o să apară frica.. și o să apară și pe viitor cu siguranță. Are și frica rolul ei până la urmă. E acolo ca să ne protejeze, însă de multe ori mai mult ne sabotează decât să ne ajute.
Eu văd frica de ceva timp cu curiozitate, ca pe un indiciu spre direcția în care să mă dezvolt. Mă întreb: Ce e acolo? Ce mă ține de fapt? Are sens această frică? E a mea sau am împrumutat-o?
(Pregătesc în Academia Momentum Mastery un curs legat de cum poți transforma frica în combustibil, o să te anunț când e gata)
Să sari sau să nu sari?
Gândește-te că stai pe marginea unei stânci, la 20 de metri deasupra apei. Ai putea sta acolo pentru totdeauna, imaginându-ți toate modurile în care acea săritură ar putea ieși rău de tot.
Faza e că cu cât mai mult stai acolo, nemișcat, în timp ce asculți toate vocile negative din capul tău - cu atât devine mai greu să sari.
Ajungi în punctul în care frica de a lua decizia devine mai grea decât acțiunea (săritura) în sine.
Fast forward .. până la urmă sari. N-ai făcut o săritură perfectă, însă bucuria și entuziasmul de a face față acelei frici și de a merge înainte bate de 10 ori paralizia greutății de a lua o decizie.
La fel se aplică și în viață: curajul de a alege e ceea ce te face liber.
Alegerile pe care le-am făcut la sfârșitul anului 2024: de a-mi asuma în totalitate activitatea de scriitor, creator de conținut educațional și mentor (activități pe care unele persoane le numeau "hobby-uri") sunt exemplul perfect de decizii grele, dar benefice pe care le-am luat pentru a ajunge să trăiesc viața pe care mi-o doresc.
Ajunsesem la un nivel de saturație cu unele activități, oameni și modul meu de a fi și a face anumite lucruri - de acolo și decizia (abruptă sau impulsivă pentru unii) de a schimba total peisajul și nivelul de energie pe care mi-l aloc asupra unor activități.
Dacă înainte aveam timp prea puțin pentru a scrie aceste rânduri pentru că aveam prea multe opțiuni, acum am tot timpul la dispoziție să fac asta - pentru că nu mi-am lăsat alte opțiuni.
Asumarea adevărată vine când elimini toate opțiunile și îți rămâne doar una. Asta am făcut eu cu deciziile luate recent. Elimină toate opțiunile, arde toate corăbiile și lasă-ți doar una.
Gândește-te la o rachetă înainte de lansare.
Ea nu ajunge în spațiu așa numa’ .. ci are nevoie de un boost masiv de energie pentru a înfrunta gravitația și a ieși din atmosferă. Dacă ai vrea cu aceeași cantitate de energie să lansezi 2 rachete simultan, abia le-ai mișca puțin.
Decizia ta de a merge înainte cu credința că o să reușești, cu o singură opțiune este fix acel boost masiv de energie concentrat pe un obiectiv.
Fără acea decizie, rămâi ancorat la sol de frici, îndoieli și vechi tipare.
Poate te afli la același loc de muncă de mulți ani, ești nefericit/ă și fără prea multe provocări. În momentul în care te decizi și spui:
"Asta nu va mai fi povestea mea de acum înainte" - se deschide poarta către noi abilități, conexiuni și roluri. Acea decizie nu doar că îți schimbă cariera, ci îți transformă identitatea și viața.
Am avut multe momente în viață în care din cauza fricilor, îndoielilor, gânditului excesiv și al perfecționismului am lungit niște decizii care de fapt erau ușor de luat (dacă o făceam atunci când era momentul)
Pe măsură ce tot lungeam procesul, decizia devenea din ce în ce mai greu de luat.
“Să stau sau să plec?”
“Să spun sau să nu spun?”
“Să o fac sau să n-o fac?”
“Să sar sau să nu sar?”
mi tot spuneam că mai am nevoie de timp să mă gândesc, să-mi cântăresc opțiunile, mai aveam nevoie de resurse, mai aveam nevoie să fac niște progres.. când de fapt.. eram iar în perfecționism și frică.
- frica de a lua decizia greșită
- frica de consecințele ce apar ca urmare a deciziei greșite
- frica de a nu fi îndeajuns de bun
Pe toți ne sperie la un moment dat să o dăm de gard, să greșim.
Pentru că de fiecare dată când am dat-o de gard, a fost cineva acolo să ne pedepsească: mama, tata, învățătoarea și mai târziu autoritățile.
Am ajuns să legăm eșecul și greșeala de pedeapsă.
“N-am făcut ceva bine, sigur urmează o pedeapsă cândva .. așa că decât să fiu pedepsit, mai bine nu fac nimic”
Până și sistemul nostru educațional pedepsește greșeala. N-ai învățat, nu știi, comentezi sau nu asculți indicațiile profesorilor - ești pedepsit. De mici suntem programați să ne fie frică de greșeala, ni s-a scris această linie de cod iar acum e necesar să ne dăm update la soft.
Ar fi multe de spus aici (dă-mi un reply la mailul asta dacă vrei să dezvolt subiectul ăsta.)
Dezvoltă-ți mușchiul decizional
Dacă ești obișnuit să stai într-o zonă de gri, în care nu iei nici o decizie .. sau aștepți până când pericolul e iminent ca să poți să iei o decizie - cel mai probabil ai dezvoltat un obicei prost din asta.
Te-ai cablat în felul ăsta iar acum e necesar să desfaci puțin instalația și să umbli la fire.
Cum faci asta?
Prin antrenament, cu blândețe.
La fel cum mușchii tăi se dezvoltă prin antrenament, nutriție bună și odihnă - la fel și modul tău de a decide și a acționa se poate dezvolta. Cu cât mai des îți folosești capacitatea de a lua decizii asumate, din timp - cu atât mai obișnuit vei fi să faci asta.
Nu va fi ușor la început.
E ca la sală. De exemplu dacă n-ai fost niciodată și vrei să antrenezi umerii .. primele antrenamente vor fi grele de tot. Chiar dacă nu vei putea ridica greutăți mari, vei avea o febră musculară de nu vei putea ridica mâinile deasupra capului.
Toate gândurile tale probabil vor merge în direcția greșită:
"Cine naiba m-a pus să fac asta?? Nu mai vin. E prea greu și nu mă pricep."
De asta am adăugat mai sus și cuvântul: blândețe.
Ai nevoie de blândețe și înțelegere față de tine, privește-te ca un începător care acum învață să folosească unealta deciziei. Nu-ți lua multe greutăți din prima că riști să te accidentezi și să te lași rapid.
Dă-ți timp și acceptă că o să fii stângaci cu primele încercări. Face parte din proces.
Îți las și o metodă prin care poți începe să-ți dezvolți acest mușchi decizional. Dacă folosești mult timp această metodă, o să începi să te obișnuiești cu ea iar deciziile curajoase și hotărâte se vor simți la fel de natural ca respirația.
- Clarifică miza
Definește ce e cu adevărat riscant și ce nu. Multe decizii nu îți amenință viața și nu-s atât de negre precum par la prima impresie. Dacă scrii într-un loc (jurnal, laptop) gândurile și emoțiile asociate acelei decizii o să-ți fie mai ușor.
În felul ăsta scoți din tine ceea ce simți. Poți să le vezi din exterior, să le privești în față și să vezi dacă chiar sunt justificate fricile. - Setează o limită de timp
Ca să nu intri în paralizia analizei dă-ți un termen limită. Cu cât mai repede acționezi, cu atât mai rapid prinzi avânt. Dacă nu oferi o dimensiune de timp deciziei din fața ta, cel mai probabil o s-o lungești mai mult decât e necesar.
Știm amândoi că nu vrei de fapt să ajungi să amâni treaba asta. Cu cât amâni mai mult cu atât devine mai greu să iei decizia. - Îmbrățișează imperfecțiunea
Acceptă că nici o decizie nu e 100% perfectă. Nu are cum. Perfecțiunea există doar în plan mental. Fiecare decizie are plusurile și minusurile ei, pe care nu ai cum să le vezi încă.
Multe aspecte (pozitive sau negative) apar în timp ce te afli pe cale, nu înainte să pășești pe ea. Ai nevoie să faci primul pas doar. După ce faci primul pas, vei ști care e următorul pas.
Concentrează-te pe progres, nu perfecțiune. - Începe cu pași mici
Începe antrenamentul mușchiului decizional luând în prima fază decizii cu miză mică, pentru a-ți crește încrederea (ex: ce să mănânci, cu ce să te îmbraci, ce exerciții să faci la sală, etc).
Mai degrabă îți setezi un ritm din pași mici, pe care îl poți susține mai mult timp - în loc să faci pași mari din când în când, după care te oprești că ești epuizat. - Reflectă și rafinează
După ce iei o decizie, vezi ce a funcționat și ce nu. Folosește fiecare decizie ca pe o oportunitate de a învăța și a deveni mai bun. Ține minte că atâta timp cât cauți lecțiile din fiecare pas și decizie luată, te apropii de succes.
Chiar dacă unele decizii te duc în niște zone în care nu voiai inițial, știi pe data viitoare ce să nu mai faci - iar asta e mare lucru.
Fiecare decizie pe care o iei, sau eviți - reflectă cât de multă încredere ai în tine.
Când te ferești de decizii, șubrezești acea încredere. De fiecare dată când iei o decizie (indiferent de rezultatul ei) îți întărești abilitatea de a te uita în oglindă și a spune:
"Ma descurc, o fac și pe asta!"
Integritatea cu tine însuți e cheia, nu perfecțiunea.
Când te simți pregătit/ă, există 2 moduri prin care te pot ajuta să oprești deciziile proaste și să începi să le iei pe cele importante din viața ta:
1.Prin programul meu Rounded Self System, în care ai din partea mea timp de 6 luni de zile:
- suport 1:1 personalizat nevoilor tale
- resurse alese pentru tine
- o comunitate de profesioniști
- un sistem de contabilitate (responsabilizare)
Aici setăm ritmul împreună. Aici lucrăm împreună pentru a ajunge cât mai eficient și rapid la obiectivele tale. Aici se întâmplă magia.
Îți poți programa de aici un apel gratuit în care vedem exact daca rezonăm și dacă te potrivești cu programul 👇
Apel descoperire 45min - Rounded Self System - Remus Ranca
2.Prin Academia Momentum Mastery , în care lucrezi în ritmul tău la aspecte ce țin de setare / planificare obiective, procrastinare și frici. Aici ne vedem săptămânal într-un apel de grup unde ori susțin un training la cererea comunității ori un apel de întrebări și răspunsuri.
Mai multe detalii aici 👇
Îți mulțumesc că îmi ești alături și că ești printre cei care își iau din timp să citească aceste rânduri. Mă bucur că pot împărtăși cu tine perspectiva mea legată de decizii.
Pentru mine, ceea ce fac aici este un cadru mai intim prin care pot să exprim ceea ce sunt prin ceea ce fac.
Ține minte: Unii oameni se opresc pentru ca au o decizie grea de luat, alți oameni încep pentru că au o decizie grea de luat.
Tu unde te situezi?
Lasă-mi un reply mai jos cu ce anume a trezit în tine această scrisoare? 🙏
Hugs,
Remus ☀️